“Am citit unii dintre noi in carti ca cersetoria este un fenomen organizat. Am citit aproape toti in ziare ca multi dintre cei ce intind mana cerand un leu, aratandu-ne un certificat de sanatate ori lipsa unui picior, locuiesc la hotel si merg cu masini de lux. Am vazut in intersectii oameni de toate varstele uitandu-se pe geamul masinii noastre, sacaindu-ne cu insistenta lor. Avem treaba. Vorbim la telefon. Ne grabim undeva. Nu avem timp. Sa privim. Sa incercam sa vedem dincolo de o parte a realitatii. Sa facem diferenta. Sunt oameni care cer pentru ca nu vor sa munceasca si se folosesc de faptul ca avem suflet. Sunt oameni care au nevoie, dar indiferent cat le-am da, maine sunt din nou in intersectii pentru ca tot ce primesc este luat de cei care ii pun acolo si se folosesc de nevoia si singuratatea lor. Apoi, mai este o categorie. Ai vazut vreodata un chip infometat, jenat de locul in care este, chinuit de ce trebuie sa faca, ce iti cere aproape fara glas ceva de mancare? Ai intalnit vreodata un om care te roaga sa ii cumperi o paine? Nu poti sa treci indiferent pe langa un om caruia ii este foame. Poate te inseli. Poate este doar inca unul care te pacaleste. Dar poate ai hranit pe cineva care avea stomacul gol de cateva zile. Diferenta o face el. Tie trebuie doar sa iti pese din cand in cand. Nici macar nu trebuie sa faci asta in fiecare zi. Daca nu poti face asta pentru cineva, fa-o pentru tine. E posibil sa te trezesti dimineata si sa iti spui: ‘pot sa fac oamenii sa zambeasca’.”