“Vreau sa va povestesc o secventa foarte interesanta la care am asistat in Cluj, in timpul studentiei. In drum spre si dinspre facultate, luam in fiecare zi troleul. In troleu, daca nu ma-ntalneam cu “nashul”, sigur intalneam macardoi, trei cersetori. Devenisera rutina zilnica. Pana-ntr-o zi, cand imi atrage atentia o amarata oarba. Era atat de oarba incat i se vedea doar albul ochilor. Deci, clar! N-avea cum sa ne pacaleasca! Cersea bine si convingator, cu o voce calda, cristalina, plina de modulatii (vocea ei m-a facut s-o urmaresc). In statie, am coborat dupa ea sa vad cum se descurca fara baston pentru orbi si fara insotitor. Chiar ma gandeam s-o ajut, daca era nevoie. Dar…n-a fost nevoie. Dupa cativa pasi, cersetoarea se intalnise cu o “colega”, iar dupa ce troleibuzul disparuse din statie, sa vezi minune!!! Oarba cu “ochi albi” se transformase brusc, intr-o femeie cu niste ochi albastri de o acuitate vizuala suficient de buna incat sa numere bani. Banii pe care-i stransese in acea zi, pana la ora 5 dupa amiaza. Cat credeti c-a numarat? Exact suma pe care mama mea o castiga atunci, ca asistenta medicala, intr-o luna. Fara nicio exagerare. Deci un cersetor poate castiga intr-o zi, cat altii intr-o luna!!! Profitabil job, nu? . N-am uitat nici pana-n ziua de azi cat poate fi de banos. De atunci, nu m-a mai pacalit niciun cersetor (poate doar vreo babuta despre care instinctul imi spune ca sigur are nevoie de bani pentru medicamente).

Pe de alta parte, acum cativa ani, in apropiere de Universitate, langa un butic, pe trotuar, isi instalase “casa” o batrana. Tot acolo e si-n ziua de azi.“Locuieste” cu cainele ei, de care are mare grija, vorbeste singura si, in permanenta scrie socoteli intr-un caiet mare. Nu cerseste si nu deranjeaza pe nimeni (decat putin cu mirosul). Intro- zi, cu toate ca nu vazuzem nicio cutie a milei in “casa ei”, m-am oferit s-o ajut cu niste banuti. Mi-a multumit frumos, dar n-a vrut sa-i primeasca. Ulterior am aflat de la patronul buticului ca femeia nu scrie socoteli in caietul ei mare, chiar de nebuna , ci le tine contabilitatea primara. Asa isi castiga ea mancarea…Cand o mai vad, am s-o indrum spre Asociatia Zambetul Ingerilor . Ar putea fi un bun mesager in campania impotriva cersetoriei, in care eu m-am implicat deja (involuntar) de pe vremea stundentiei, iar voluntar, acum, rugandu-va sa nu mai “cotizati” la imbogatirea cersetorilor. In cazul in care cersesc intr-adevar pentru o bucata de paine, pe 26 aprilie incepe campania “Sandwich-ul de la miezul noptii”, prin care A.Z.I. impreuna cu Billa asigura zilnic hrana cersetorilor sau oamenilor strazii, ca sa nu mai aiba pretext sa ceara bani. Va multumesc anticipat pentru like-uri sau share-uri. E foarte important sa afle cat mai multa lume despre aceasta campanie, care pe noi nu ne costa nimic.

Jurnalul National: “daca ne gândim ca numai în Capitala sunt aproximativ trei milioane de oameni, locuitori ai Bucurestiului sau aflasi în tranzit, cu o disponibilitate medie de a da aproximativ un euro pe luna cersetorilor, ajungem, printr-un calcul simplu, la aproximativ trei milioane de euro lunar, suma neimpozabila care merge catre ceea ce putem numi ‘industria cersetoriei’.”